|
LEGISLAŢIILE DE BIBLIOTECĂ ALE ŢĂRILOR EUROPENE.
ANALIZĂ COMPARATIVĂ.
Mariana Harjevschi, doctorandă,
Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională,
Universitatea de Stat din Moldova
Repere introductive
Cadrul de reglementare joacă un rol cheie pentru activitatea de bibliotecă, acesta reprezentând o expresie a convertirii realităţilor sociale în raporturi de natură juridică ce creează un suport benefic pentru organizarea bibliotecilor la standarde înalte. Legislaţia de bibliotecă oferă o platformă solidă şi sigură pentru crearea, dezvoltarea şi menţinerea bibliotecilor de către factorii de decizie. Trebuie însă să menţionăm că baza juridică scrisă nu este făctorul principal în activitatea de bibliotecă.
Astfel experienţele europene au demonstrat că există ţări, precum Finlanda, care deşi nu au dispus de un cadru juridic scris de bibliotecă până în 1998, totuşi instituţiile bibliotecare din această ţară s-au dezvoltat, ajungând în topul bibliotecilor mondiale. Într-adevăr, există, diferenţe în modul de abordare a diferitor ţări legate de funcţionarea şi dezvoltarea bibliotecilor, menţionează Victoria Stoian [1]. Unele ţări beneficiază de o legislaţie „forte”, în timp ce altele înregistrează o legislaţie „slabă”. Există unele ţări în care reglementările referitoare la biblioteci sunt exprimate în forma unei legislaţii specifice – Legea cu privire la biblioteci (ex. Islanda); Legea cu privire la depozitul legal (ex. Federaţia Rusă), în timp ce în altele, cadrul juridic cu privire la biblioteci sunt în legi ce aparţin domeniului administraţiei locale – Legea cu privire la administrarea publică locală (ex. Armenia). În fine, în unele ţări legislaţia de bibliotecă are un caracter extensiv (ex. Federaţia Rusă), pe când în altele funcţionează o lege-cadru, care este succedată de prevederi adiţionale reflectate în alte acte normative (ex. Finlanda).
Domeniul biblioteconomic internaţional a iniţiat ...
(full text 
LEGISLATIILE_DE_BIBLIOTECA_ALE_TARILOR_EUROPENE.pdf)
