|
Argument
1
În „cultura” şi mediul academic, studenţesc, inclusiv şi cel liceal
din Republica Moldova s-a pus atât de puţin accent pe subiectul
furtului intelectual, încât, nesancţionat adecvat, a devenit o
adevărată „regulă”. De obicei, în perioada de pregătire a
sesiunii, a unei comunicări ştiinţifice, în timpul pregătirii unui eseu
pentru o sarcină, elevii, studenţii devin victime inocente ale
atitudinii de a evita abordarea a ceea ce înseamnă respect pentru creaţia intelectuală a altuia
.
Am menţionat doar aceste categorii, ca fiind cei mai frecvenţi
delapidatori ai furtului intelectual, ceea ce nu înseamnă că furtul
intelectual nu s-a consemnat şi în mediul academic de cel mai înalt
nivel.
Plagiatul nu reprezintă un subiect nou, pentru
comunitatea bibliotecară, şi cea academică/universitară de la noi.
Mediul ziaristic, universitar, apoi cel juridic a consemnat asemenea
fapte şi anterior deşi foarte vag. Însă, odată cu modernizarea tehnicii
de calcul, plasarea studiilor pe Internet şi accesul electronic la
aceste produse intelectuale, problema plagierii a devenit mai
alarmantă. Dacă până la apariţia calculatoarelor, scanerelor,
plagiatorii erau obligaţi să transcrie zile la rând pagini întregi cu
pixul, actualmente, tehnica performantă permite efectuarea furtului în
câteva minute. Tocmai din aceste motive plagierea a luat asemenea
amploare. De aceea discutarea acestui subiect necesită o examinare
detaliată ceea ce înseamnă că trebuie să îl analizam nici de cum la
nivel de suprafaţă - ci trebuie să identificăm cauzele apariţiei,
cadrul juridic de combatere şi etic al acestui fenomen, pentru a găsi
remedii de soluţionare şi prevenire.
De obicei, universităţile sunt responsabile de promovarea valorilor academice
,
drept o normă instituţională, stimulatoare a gândirii critice la
studenţi, iar bibliotecile sunt considerate ca laboratoare de idei şi
cunoştinţe, urmând misiunea societăţii informaţionale cea de dezvoltare
a culturii informaţionale
a fiecăruia.
Motivul
iniţierii acestui subiect a constituit lipsa abordării în literatura de
specialitate autohtonă a subiectului “plagiat” sau a „însuşirii
dreptului de paternitate” (numit în Noul Cod penal al R.M.
) sau „violarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe” (prevăzut de Legea R.M. privind dreptul de autor şi drepturile conexe
).
Totodată,
lipsa unor discuţii la nivel oficial sau colegial între membrii
comunităţii bibliotecare şi cele universitare, ne îndeamnă să credem nu
doar lipsa unui interes faţă de acest flagel, ci chiar indiferenţa faţă
de plagiat în R. Moldova. Plagiatul rămâne a fi tratat ca o greşeală
neimportantă, deseori tolerată de profesori prin argumente că
„studenţii totuşi au depus efort”, dar volens-nolens
prin
aceasta se promovează furtul intelectual, înlesnind astfel absolvirea
unor persoane total nepregătite profesional şi cu grave lacune etice în
cultura informaţională.
Dealtfel, practica judiciară autohtonă a
consemnat doar o singură dată un acte de plagiere, dar rămas neobservat
de mediul universitar de la noi. Precizez că actul de plagiere nu se
referă la mediul studenţesc, universitar, ci scriitoricesc.
Bibliotecarii
reprezintă o forţă majoră în promovarea integrităţii academice
protejării noilor idei în domeniul ştiinţei. Din aceste considerente
bibliotecarii trebuie să manifeste o atitudine proactivă pentru a
submina plagiatul şi nu a juca rolul de detectivi. În contextul celor
expuse, bibliotecarii trebuie să-şi asume rolul de experţi în evaluarea
informaţiei, prevederi de altfel, stipulate şi în Codul etic al bibliotecarului
.
În fine, bibliotecarii trebuie să se angajeze în prevenirea
plagiatului, decât să reacţioneze la acesta, ceea ce de fapt nu este de
competenţa lor. Deoarece bibliotecarii au multiple roluri: ca
apărători ai libertăţii intelectuale, intermediari ai informaţiei şi
resurse intelectuale în căutarea informaţiei, credem că stabilirea unui
parteneriat între instituţiile şcolare/liceale/universitare şi
biblioteci prin intermediul serviciilor informaţionale şi cele de
referinţă vor contribui la crearea unui mediu academic vibrant.
De ce o bibliotecă publică să se angajeze într-o campanie de acest gen, alături de cele universitare?
Ultimele
statistici ale Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu” demonstrează că
bibliotecile publice devin sursa principală în susţinerea mediului
academic, prevalând celor universitare. Circa 152,875 elevi şi 87,282
studenţi sunt membrii activi ai reţelei de biblioteci publice din
Municipiul Chişinău. La fel, în acest context, caracteristic
Bibliotecii Publice de Drept (BPD) este cifra de 85% din
utilizatori-studenţii (licenţiaţii, masteranzii şi doctoranzii).
Şi totuşi de ce campania Nu plagiatului@bibliotecii tale
în cadrul Bibliotecii Publice de Drept?
Un
studiu realizat în 2003 de către studenţii catedrei de Biblioteconomie
şi Asistenţă Informaţională a USM, Rodica Popovschi, Eugenia Caldare şi
Liliana Katerov, în cadrul unui stagiu la Universitatea Boras din
Danemarca, prevedea studierea „culturii informaţionale” a
utilizatorilor din comunitatea juridică, în special a celor de la
Biblioteca Publică de Drept. Rezultatele au demonstrat, cu regret, că
utilizatorii acestui segment ar trebui să acorde o atenţie deosebită
îmbunătăţirii strategiilor şi tehnicilor de căutare a informaţiei
juridice electronice. În final, au fost întreprinse unele acţiuni
conexe ridicării culturii informaţionale – editarea materialelor
referitoare la bazele de date juridice, iniţierea cursurilor de scrută
durată privitoare la căutările în bazele de date Jurist şi Practica Judiciară
şi a informaţiei juridice în Internet etc.
Statisticele
BPD referitoare la utilizarea surselor tipărite (cărţi şi ediţii
periodice) vs surselor electronice demonstrează o creştere vizibilă a
informaţiei electronice full-text preluată din bazele de date, internet
şi CD-uri. Desigur aceasta ar trebui să ne bucure - un argument pentru
continuarea abonării la bazele de date şi oferirea informaţiei
electronice textuale prin accesul la Internet. Dar aici ne-am
confruntat cu o altă problemă – mobilizarea riscului de a însuşi un
drept de autor care aparţine, adică plagierea.
De asemeni
printre întrebările parvenite la serviciul electronic de referinţă
intreab@bibliotecarul prevalează celor referitoare la elaborarea
listelor bibliografice pentru lucrările academice. Aceasta ne duce la
ideea că studenţii nu dispun de capacităţi suficiente de căutare a
informaţiei, abilităţi importante culturii informaţionale.
În
această ordine de idei, nici comportamentul utilizatorilor vis-a-vis de
regăsirea informaţiei electronice nu este una satisfăcătoare. Deseori
utilizatorii apelează la bibliotecari cu rugămintea de a fi ajutaţi în
căutarea referatelor, eseurilor „gata făcute”, şi nu a „informaţiei
primare”. Mediul electronic a devenit cu adevărat un excelent
instrument pentru cei leneşi prin simpla utilizare a formulei
“copy&paste” (копировать и вставка), şi ca regulă utilizatorii
Internet-ului nemenţionând sursa accesată. Site-urile cu referate şi
comerţul cu lucrări elaborate – oferte gata de plagiat pot fi găsite
fără multă osteneală pe web.
Toate aceste situaţii ne-au făcut
să înţelegem că există o problemă – cea a lipsei culturii
informaţionale, a insuficienţei unei alfabetizări informaţionale – care
duce nemijlocit la o crimă intelectuală, cea a plagiatului. Cultura
informaţională aici incluzând şi cunoaşterea proprietăţii intelectuale,
drepturile de autor etc.
Astfel, prin intermediul acestui
articol dorim să ne împărtăşim sau să sugerăm colegilor practica
Bibliotecii Publice de Drept referitoare la modalităţile de ajutorare a
cititorilor în studierea utilizării căilor de obţinere a informaţiei şi
de prevenire a plagiatului lăsând identificarea acestuia în obligaţiile
profesorilor şi a universităţilor în general.
Încercăm să
nu întrepătrundem cu activitatea pe care ar trebui să o efectueze
învăţătorii, profesorii, şi alţi prim-actori ai mediului academic, ci
ne-am limitat doar la cea ce ar putea fi încorporat în activitatea
bibliotecii, nemijlocit al responsabilităţilor bibliotecarilor în
dezvoltarea culturii informaţionale, şi anume a bibliotecarilor care
interacţionează cu studenţii şi elevii.
Cadrul etic şi juridic în Republica Moldova privind plagiatul
Tradiţia nobilă de a respecta ideile altora în Republica Moldova nu
este tratată la nivelul standardelor academice. Plagiatul poate fi
abordat din mai multe puncte de vedere: legal – poate constitui
încălcările dreptului de autor, etic – poate aduce excluderea din
cadrul comunităţii ştiinţifice sau academice. La fel plagiatul cu
implicaţiile sale etice şi juridice reprezintă o „crimă”, deoarece fură
prestigiul adevăraţilor autori şi descalifică colegii oneşti.
„Excluderea
plagiatului nu înseamnă eliminarea plagiatorilor, ci mai degrabă
sprijinirea oamenilor oneşti prin asigurarea unui mediu academic
corect” spune autorul american Bloomfield.
Menţionasem anterior, că aspectul juridic şi etic este inclus în câteva din actele normative impuse de legiuitor: Constituţia
R.M., Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe; Codul penal
al R.M. şi Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al R.M.
şi responsabilitatea bibliotecarilor cuprinsă în Codul etic al bibliotecarilor
.
O mică incursiune în aceste acte legislative pentru a aduce lumină despre conţinutul acestora:
Constituţia R.M.
Art. 33 Libertatea creaţiei
- Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată de. Creaţia nu este supusă cenzurii.
- Dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sunt apărate de lege.
- Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii naţionale şi mondiale.
Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe
Art.20 Reproducerea operelor în scopuri personale
- Fără consimţământul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor se permite reproducerea într-un singur exemplar a operei publicate legal de către o persoană fizică exclusiv în scopuri personale, respectând condiţiile prevăzute la alin.3.
Art. 37 Violarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe
- Valorificarea operelor literare, de artă şi ştiinţifice cu violarea dreptului de autor ş a drepturilor conexe stabilite prin prezenta lege se consideră nelegitimă.
Codul penal al R.M.
Art.185/1 p. 1
Însuşirea dreptului la paternitate (plagiatul
)
sau altă violare a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe este
[considerată] de proporţii mari, aceasta fiind săvârşită prin:
a) reproducerea integrală/parţială, modificată sub orice formă a obiectului protejat de dr. de autor
i) traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea sau transformarea
operei, precum şi prelucrarea, aranjamentul acesteia, se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 800 la 1000 u.c. sau munca în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ore.
Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al R.M.
Art. 104 Atribuţiile Comisiei de atestare
v) Comisia de atestare iniţiază în instanţă de judecată revocarea
gradului şi/sau titlului ştiinţific sau titlului ştiinţifico-didactic
persoanelor care au comis falsificări de date, plagiat ori alte acţiuni
incompatibile cu etica de om de ştiinţă
Codul etic al bibliotecarului stipulează foarte clar în:
- P. 11 - Bibliotecarul respectă proprietatea intelectuală, dreptul de autor (copyright)
-
P. 18 - Bibliotecarul contribuie la formarea informaţională a
beneficiarului, încurajându-l şi sprijinindu-l în procesul de instruire
continuă.
În acest context, se poate de concluzionat că actele
oficiale totuşi tratează problema plagiatului mai mult ca un „furt
integral al lucrării intelectuale”, ci nu cel al „furtului de idei”.
Astfel că sugerăm de a include în actele oficiale pe măsura
posibilităţii importanţa definirii faptului „plagiat” pentru studiul
din care s-a plagiat, criteriile de stabilire a datelor furate şi
gradul de răspundere pentru înstrăinarea dreptului de paternitate în
aceste circumstanţe.
Motivele plagiatului în mediul academic
Pentru
a lua decizii pe marginea cauzelor plagiatului este necesar de a
stabili motivele pentru care acesta nu este ignorat. Desigur situaţia
de conţinut al lucrărilor rămâne o responsabilitate a instituţiilor
academice, aici bibliotecarii nu pot şi nu e cazul să se implice.
Bibliotecarii doar sunt cei care pun la dispoziţie surse şi
modalităţile de evitare a plagiatului.
Multiplele motive
pentru care studenţii cad in mrejele plagiatului le-am desprins din
conversaţiile personale zilnice cu utilizatorii BPD:
- lipsa de timp - duce la administrarea ineficientă a procesului de cercetare a subiectului;
- lipsa deprinderilor de a cita sursele utilizate în lucrările elevilor, studenţilor;
- inabilitatea de a găsi informaţia necesar ă – necunoaşterea strategiilor şi mecanismelor de căutare a informaţiei;
- ignorarea dreptului de autor – necinstirea cercetătorilor sau studiilor efectuate anterior;
- cultura informaţională neadecvată – include lipsa abilitaţilor de a elabora o listă bibliografică în cadrul lucrărilor, cunoştinţe insuficiente în efectuarea descrierilor bibliografice.
Ocazional sau frecvent, intenţionat sau
involuntar studenţii totuşi nu conştientizează această problemă, iar
riscul de a fi învinuit de plagiere persistă chiar de la începutul
procesului de cercetare. De aceea se consideră oportun şi necesar ca
bibliotecile să fie una din instituţiile majore în promovarea unui
culturi informaţionale, ceea ce ar putea include şi cea a diminuării
plagiatului.
Rolul bibliotecilor în lupta cu plagiatul
Suntem
convinşi că conceperea plagiatului de către bibliotecari este abordată
cu reticenţă. Universitatea este responsabilă de această problemă. Însă
pe seama cui rămâne explicarea cum se elaborează o listă bibliografică,
care sunt regulile/standardele de descriere bibliografică, în ce
situaţii trebuie introduse citate, cum trebuie făcute şi ce trebuie
acestea să includă?
Bibliotecarii, după cum menţionează
Francine Fialkoff în revista Library, trebuie să se implice mai mult nu
doar în navigarea şi evaluarea informaţiei, ci şi ce este legitim şi ce
nu. Făcând aceasta, bibliotecarii promovează utilizarea inteligentă a
informaţiei şi respectă dreptul de autor. Ceea ce rezultă că
bibliotecarii trebuie să înveţe studenţii ce reprezintă proprietatea
intelectuală şi ce înseamnă să devii proprietar al unei idei care îţi
aparţine.
Brain Smith propune strategia prin intermediul căreia bibliotecarii ar putea contribui la promovarea integrităţii academice:
- Să devină un promotor al utilizării inteligente şi etice a informaţiei prin cunoaşterea integrităţii şi onestităţii academice şi încorporarea valorilor prin intermediul serviciilor de referinţă şi a celor de instruire;
- Instruirea complexităţii resurselor web, inclusiv şi a bazelor de date, precum şi a tehnicilor de căutare. Aceasta permite dezvoltarea gândirii critice, necesare pentru evaluarea resurselor informaţionale;
- Diseminarea informaţiei prin intermediul paginii web, care promovează studiul activ şi subliniază procesul de studiu, abilitaţi necesare pentru aceasta;
- Elaborarea unor aplicaţii de computer pentru a ajuta utilizatorii să evite unele probleme de plagiat;
- Crearea parteneriatelor cu diferite instituţii academice pentru a promova ideea importanţei informaţiei;
Sugestiile
lui G. Wood indică că bibliotecarii pot lansa programe de cultură
informaţională şi elaborare a aparatului bibliografic al lucrării
academice. Studenţii nu percep diferenţa între o căutare şi cercetare
plauzibilă. Pentru acest motiv bibliotecarii trebuie să depună eforturi
pentru a conlucra cu cei care efectuează cercetarea. Astfel
bibliotecarii pot deveni misionari ai culturii informaţionale.
La
fel mulţi bibliotecari sugerează că bibliotecile pot să se includă în
organizarea lecţiilor atât asupra modului în care trebuie citat un
text, cum se parafrazează nişte idei şi riscurile plagiatului. Multiple
lecţii detaliate asupra sensului şi implicaţiilor plagiatului, cu
numeroase exemple, cu sfaturi pentru evitarea acestui fenomen ar trebui
să apară în setul de cursuri din cadrul bibliotecilor.
Implicaţiile BPD în promovarea culturii informaţionale pentru comunitatea juridică
Un aspect major al misiunii Bibliotecii Publice de Drept este promovarea culturii informaţionale ale utilizatorilor.
Mulţi
dintre utilizatori, deşi consideră că sunt bine versaţi în localizarea
informaţiei, pot să nu fie conştienţi de modalităţile de utilizare a
informaţiei corect şi citarea acesteia cât mai exact. În prezent unii
dintre utilizatorii resurselor electronice pot sau ezită să nu cunoască
cum să citeze documentele răsfoite sau site-urile accesate de pe web.
Alteori unii nu pot sa folosească sârguincios citarea, fiind confuzi
sau frustraţi de regulile de descriere bibliografică.
Este
important că Biblioteca Publică de Drept a conştientizat rolul ei în
promovarea culturii informaţionale comunităţii juridice, implicit în
evitarea plagiatului şi încearcă să urmeze strategiile propuse de C.
Brain Smith privind lupta împotriva plagiatului:
- Bibliotecarii trebuie să răspândească cunoştinţele privind accesul la informaţie;
- Bibliotecarii trebuie să instruiască cum să însuşească mecanismele de căutare a informaţiei în baze de date, internet, şi de ce nu şi în cadrul colecţiei de carte;
- Bibliotecarii trebuie să instruiască metodologia scrierii referinţelor şi a citării.
Următoarele
activităţi sunt în agenda de activitate a BPD în campania lansată în
toamna-iarna 2005 Nu plagiatului@bibliotecii tale
:
- organizarea seminarelor de scurtă durată ce include riscul plagiatului, importanţa citării, parafrazării şi cum utilizatorii pot vedea lucrarea/proiectul/sarcina academică ca o lucrare personală;
- elaborarea pliantelor în cadrul seriei „BPD Ajutor” – Elaborarea listelor bibliografice, Cele zece reguli ale lui Umberto Eco, Regulile de descriere bibliografică, Elementele de descriere bibliografică, Metodele de evitare a plagiatului: citarea, parafrazarea, analiza;
- oferirea instrucţiunilor individuale referitoare la descrierea bibliografică, elaborarea listelor bibliografice.
Desigur
aceasta nu e forma perfectă care ar avea impactul suprem al evitării
plagiatului, dar cu siguranţă oferă un climat pentru formarea culturii
informaţionale.
Biblioteca Publică de Drept a lansat
iniţiative, deoarece doreşte ca utilizatorii ei să vadă biblioteca ca o
instituţie viabilă, o alternativă autentică mediului electronic. „BPD
nu e cu ochii pe utilizatori” ci îi pasă de crearea onestităţii
academice, ceea ce doreşte să insufle şi utilizatorilor ei.
Bibliografie:
- Gherasim, A., Turcan, N. Ghidul metodologic pentru elaborarea tezelor de licenţă şi de masterat / Universitatea de Stat din Moldova; Secţia Didactico-metodică. – Chişinău. – 2005. – 67 p.
- Burke, Margarete, Axine, Joanne. Deterring Plagiarism: A New Role for Librarians // Library Philosophy and Practice. – 2004. – Vol. 6. – Nr. 2. – P. 1-9.
- Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova // Monitorul Oficial. – 2004. – Nr. 125-129. – P. 27-62
- Codul etic al bibliotecarilor din Republica Moldova // Magazin bibliologic. – 2000. – Nr. 2. – P. 33-34.
- Codul penal al Republicii Moldova // Monitorul Oficial. – 2002. – Nr. 128-129. – P. 3-124.
- Ecco, Umberto. Cum se face o teză de licenţă: Discipline umanistice. – Bucureşti: Pontica, 2000. – 203 p.
- Fialkoff, Francine. Rampant Plagiarism // Librarz Journal. – 2002. – Nr. 48. – P. 21.
- Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor si drepturile conexe // Monitorul Oficial. – 1995. – Nr. 13. – P. 34-87.
- Popovschi, Rodica; Eugenia Căldare; Liliana Caterov. Evaluarea nivelului de competenta informaţională a beneficiarilor bibliotecii publice de drept // BiblioPolis. – 2004. – Nr.1.- P. 7-11.
- Wood, G., Warnken, P. Managing technology Academic Original Sin: Plagiarism, the Internet and Librarians // Journal of Academic Librarianship. – 2004. – Nr. 3. – P. 237-242.
Mariana Harjevschi,
director BPD
mharjevschi@pll.md
Silvia Antufiev,
bibliotecar de referinţă BPD
santufiev@pll.md
